Utilitatea şi aplicaţiile practice imediate ale cercetării ştiinţifice fundamentale |
||
|
În multe texte despre cercetare şi mai ales despre politica
cercetării, chiar în texte oficiale, întâlnim o confuzie privind
conţinutul şi mai ales utilitatea cercetării fundamentale. Transpare
în general un sentiment de importanţă a acestei activităţi şi o
anumită aură ce pare a o însoţi, dar este deseori neclar care ar fi
substratul acestei importanţe.
Pare destul de limpede că statele sau societăţile avansate ştiinţific sunt vizibil mai performante şi economic, militar şi politic. Dar exact de ce se întâmplă asta nu e foarte clar; şi nu e foarte clar pentru că nu este probabil foarte simplu, sau mai exact legătura între cercetare şi, de exemplu, dezvoltarea industrială nu e tocmai directă. De aici ar rezulta că înţelegerea cercetării prin prisma dezvoltării industriale, sau presupusei influenţe politico-militare ce ar deriva din aceasta, poate fi limitată. Putem contempla cât de limitată este acea imagine privind cercetarea prin prismele altor efecte colaterale ale sale: cercetarea ca un accesoriu didactic al învăţământului superior; sau cercetarea ca o simplă sursă de prestigiu, adică un fel de activitate formală motivată de vanitate. Din cât de diferite imagini ale aceluiaşi obiect vedem prin aceste trei prisme diferite rezultă cât de deformante sunt ele. Sperând să evităm aceste capcane, am încercat într-un eseu mai lung să explorăm diversele sale efecte în societate plecând conţinutul activităţii societăţilor ştiinţifice, luate ca manifestări omeneşti spontane. Rândurile de mai jos sunt o prefaţă la eseul respectiv. Cercetarea fundamentală urmăreşte descoperirea unor metode, legi, formule sau algoritmi care să prezică diverse aspecte ale realităţii. În măsura în care este ``fundamentală'' rezultatul acesteia constă în definitiv într-un text care ne învaţă cum să facem anumite predicţii. Capacitatea noastră de a prezice ce se întâmplă determină imediat puterea noastră de a influenţa lumea înconjurătoare, putere din care derivă libertatea şi, de aici, printre altele şi sănătatea şi prosperitatea noastră. Aproape tot ce funcţionează adecvat în jurul nostru se bazează în ultimă instanţă pe predicţii reuşite: că nu stricăm autoturismul când mergem pe stradă, că nu ne trezim rezultă un conflict dintr-o simplă discuţie cu cineva, că ne îmbrăcăm adecvat pentru vremea de afară (pe care o prezicem întrucâtva chiar când nu ne ajută buletinul meteo) şi pentru societatea în care mergem, că ne iese omleta, că evităm cu succes diverse boli, că facem sş nu ne plouă în casă sau să nu cadă peste noi la cutremur, sau să ajungem în timp util la destinaţia dorită, sau să ne creasca plantele pe care le dorim, sau să aibă copiii când or fi mari trăsături de caracter dezirabile şi să nu le aibă pe cele indezirabile, sau să nu fie război, etc. Un exemplu de cum folosim în continuu predicţii ca să putem obţine ce dorim aş putea fi chiar eu, scriind acest text: pentru a-l scrie, folosesc predicţii învăţate anterior despre ce efect vor avea apăsările pe taste asupra fişierului pe care-l scriu; predicţii despre sursa zgomotelor pe care le aud în acest timp de afară şi potenţialul lor pericol (sau lipsa vreunui pericol potenţial asupra mea); despre sensul pe care dumneata, cititorul, îl vei atribui cuvintelor pe care le scriu eu; despre cât o să-mi ia să scriu acest eseu şi cum o să-mi afecteze programul zilei şi ce consecinţe o să aibă acest lucru pentru mine. Poate că unele din aceste predicţii pe care le fac sunt greşite, dar sunt cele mai bune pe care le am şi n-am altă cale decât să acţionez pe baza lor. Unele din aceste predicţii se învaţă intuitiv, aplicând percepţii şi experienţe anterioare. Altele se învaţă din legi şi formule stabilite anterior şi transmise nouă sub formă de descrieri verbale sau scrise. Acestea sunt tot mai numeroase în lumea noastră la care nu mai suntem adaptaţi biologic, adică pe care nu putem s-o mai controlăm doar intuitiv. Cele mai fiabile dintre acestea au fost descoperite, demonstrate şi verificate printr-o metodă specială numită metodă ştiinţifică cu toate că nu suntem întotdeauna de această origine a lor. Unele din aceste predicţii se folosesc pentru a imagina şi pune la punct procese tehnologice care au drept rezultat mărfuri, dezvoltare industrială şi comerţ. Acesta este, desigur, un efect în general benefic al rezultatelor ştiinţifice fundamentale, dar este secundar, pentru că cele mai multe aplicaţii ale cercetării sunt capacităţi predictive pe care le aplicăm zi de zi, fie singuri, fie apelând la experţi sau servicii de prognoză. Pe măsură ce lumea în jurul nostru se schimbă, prin însăşi puterea nostră sporită, ea devine tot mai puţin accesibilă direct intuiţiei şi avem tot mai multă nevoie de cercetare (sau cunoaştere) ştiinţifică pentru ca să ne adaptăm la ea---adaptare care are loc prin înzestrarea noastră predictivă, nu prin industrie. O expunere mai detaliată a acestei chestiuni se găseşte aici. |