Universitățile medievale de Arthur O Norton,
ed. Harvard, 1902.
Disponibilă
online prin proiectul Gutenberg.
Fenomenul de sterilizare lingvistică autoritativă caracteristic epocilor de regresiune este descris în capitolul 3c (dreptul roman): (1) resursele umane ale imperiului bizantin au fost insuficiente ca să gestioneze imensul corpus, pe alocuri contradictoriu, de scrieri juridice (estimat la 2000 de ``cărți'' dar mai realist ``carte'' pentru ca fiecare avea în medie cam 1500 de rânduri de text deci cam 20 de pagini tipărite); (2) s-a făcut o reducere (și sistematizare) autoritară (sub autoritatea împăratului Justinian) a acestor texte într-o enciclopedie interpretativă (Panedecte) de 50 de carte, un cod de 12 carte și o sinteză introductivă numită 'Institute' de numai 4 carte; în est, activitatea intelectuală în domeniu a rămas vie, cu emiterea de 'novellae', completări la zi ale codului; (3) în Italia (o provincie a imperiului bizantin la acea dată) în evul mediu nu s-a răspândit și enciclopedia interpretativă ci numai codul si institutele, ducând la o fază suplimentară de sterilizare autoritativă.
Renașterea este marcată de reluarea de către Irnerius (fondatorul universității Bologna) a Panedectelor (adică un prim pas de renunțare la autoritatea textului) și, din altă sursă [1] reinterpretarea textului pentru încheierea unei înțelegeri între împăratul Frederic Barbarosa si Papă, succes care s-a și soldat cu recunoașterea oficială a utilității universității de la Bologna. Cu alte cuvinte, corespunde unei reluări a procesului de îmbogățire lingvistică.
Bibliografie